Îmi aduc aminte foarte clar prima dată când am aflat despre Toastmasters.

Eram la o întâlnire de vânzare, treceam în revistă beneficiile asigurărilor de viață pentru persoanele sub 30 de ani și îmi încheiam pledoaria cu neimpozitarea acestor instrumente financiare eficiente. După ce am bătut palma, am trecut și la alte discuții, mai cordiale. Așa am aflat că Adi trecuse de câteva ori pe la întâlnirile Toastmasters.

Ce este o ședința Toastmasters și ce fac oamenii acolo? Am întrebat eu curios și Adi ca răspuns mi-a recomandat călduros să merg să descopăr singur ce înseamnă vorbitul în public și leadership-ul.

Și așa a început aventura! Era o seară rece și senină de februarie. Pentru că GPS-ul tocmai mi se stricase, am avut câteva dificultăți să ajung la destinație, dar am ales să nu mă dau bătut. Nici nu îmi trecea prin minte atunci că plusul de efort avea să îmi schimbe perspectiva asupra vieții pentru totdeauna.

Ceea ce simțeam poate fi exprimat în catrenul următor:

Când am ajuns la Toastmasters,

Trecutul meu părea de neșters.

Azi văd lucrurile altfel,

Încrederea și iubirea-mi servesc drept model.

Sentimentul predominant care mă definea era teama – teama de ridicol, teama de a fi judecat, teama de necunoscut, teama de ceilalți oameni, teama de a vorbi în public, teama de eșec, teama de reușită s.a. – erau așa de multe temeri în mine încât puteam să organizez un meci de fotbal cu ele.

În ciudă tuturor acestor bariere, am ales conștient să ies în față să vorbesc la sesiunea de discursuri improvizate. Recunosc deschis că a fost una dintre cele mai anevoioase experiențe la care m-am supus vreodată conștient. Inima îmi bătea în gât, sângele îmi alerga în vene parcă era la proba de viteză de la campionatul mondial de atletism și peste ochii mei parcă se așternuse un văl de ceață deasă ce mă împiedica să văd mai departe de câțiva centimetri în față.

Ce subiect am avut, ce am spus? Nu îmi mai amintesc, dar când am ajuns înapoi pe scaun, știu cum mă simțeam – mă simțeam tocmai ieșit din saună, dar mai mult de atât, mă simțeam bucuros și fericit că ieșisem din zona de confort și mă simțeam viu, la fel de viu cât timp stătusem în fața oamenilor bâlbâindu-mă să leg 2 propoziții în timpul acordat.

În acea seară am dormit foarte liniștit. A două zi dimineața, când am deschis ochii știam ceva în plus față de ziua anterioară: știam că trebuie să repet experiența aceea terifiantă și simțeam că pentru mine Toastmasters este un fel de a doua casă. Mă bucur că am ocazia să fac parte din această familie a oamenilor orientați către dezvoltarea personală.

Dacă vorbitul în public și leadership-ul ar fi o bicicletă atunci Toastmasters este unul dintre locurile cele mai potrivite în care putem învață să mergem pe ea. Ceea ce am învățat cel mai bine până acum în acest loc minunat este că zona de confort este un lucru și în afara zonei de confort este locul unde începe viața, unde creșterea cea mai mare are loc.

Acest lucru îmi este clar acum și este un principiu puternic după care îmi ghidez acțiunile în viață. La scurt timp după ce am început această frumoasă călătorie și după ceva muncă, am ales să ies din zona de confort la Concursul internațional de oratorie de la Chișinău, la sesiunea discursurilor improvizate, unde am luat locul 1 în fața unui public de peste 150 de oameni.

Toastmasters este un fel delicios de mâncare ale cărui ingrediente sunt oamenii. Faptul că particip la ședințe regulat îmi oferă doza de inspirație de care am nevoie să merg înainte pentru a-mi realiza visurile.

Am aflat că nu știi de ce ești capabil până când nu începi să practici ceva, am aflat că în fiecare dintre noi există talente, abilități și aptitudini de care nu suntem conștienți, am aflat că este posibil că cea mai mare frică să îți ascundă cel mai mare talent și că odată ce începi să faci păși în față către ceea ce dorești de la viață, aceasta îți va scoate în față exact situațiile de care ai nevoie să fructifici la maxim potențialul de care dispui.

Se spune că o călătorie de 1000 de mile începe cu un singur pas. Acest pas nu îl faci atunci când înveți să mergi, acest pas îl faci atunci când începi să îți urmărești visul, atunci când începi să gândești constructiv către realizarea obiectivelor.

Dacă este adevărat că în viață primim nu ceea ce vrem, ci primim ceea ce suntem, și dacă ținem cont că ceea ce suntem este exact ceea ce gândim, atunci nu am cum să nu mă simt recunoscător pentru că am oportunitatea să învăț cum gândește și cum comunică un lider, și, mai mult de atât, să aplic practic aceste lucruri într-un mediu sigur.

Toastmasters nu garantează succesul, numai noi putem să facem asta prin modul nostru de gândire, prin obiceiurile pe care le dobândim.

Contact

Pentru orice fel de informații sau stabilirea unei întâlniri vă rugăm să ne contactați.

Start typing and press Enter to search